Ce ramane sa fac, ce mai ramane sa fac acum? Stau in toiul noptii, la ora cand artistii se misca robotic de oboseala si intelectualii gandesc mai limpede ca niciodata. Eu tot privesc spre port de pe geam...vad vapoare cum vin si pleaca,vad cum se intorc unii vaporeni cu familia mergand spre casa toti...si mai vad acelasi grup de cartier care in fiecare noapte este aici, sunt cuminti...nu fac galagie. Mai sunt si nebuni, mai nebuni ca mine, astia coboara si se plimba la ora asta si constata anumite lucruri interesante sau interesante doar pentru ei.
Toate parca au un final insa nu vrei tu sa-l vezi si-l prelungesti anapoda ca e tot final se numeste. Ma gandesc la perioada in care apar culorile vii pe haine, in mintea unora, in cocktailuri, in societate pana la urma. Imi povestea un domn Averescu din Bucuresti, cu un zambet din anii tineretii lui, cum un vecin de-al lui l-a strigat intr-o dimineata de 1 ianuarie 1961, spunandu-i:"Domnule Matei! La multi ani! '61 trebuie sa fie un an prosper, eu cred ca o sa-mi iau un nou Ford".Cam toata lumea simtea o imbunatatire, iar palariile erau de calitate...barbatii erau domni si-aveau multa grija, femeile erau ele insele o calitate imbracate in acele rochite facute manual, lucrate de minti destepte. Din acea perioada tanara a lumii, ne-am trezit intr-o lume complicata in care domnul Averescu imi spune cu zambetul anilor lui destui"Lumea a imbatranit,chiar daca sunt mult mai multe noutati si tehnologia e un miracol, sunt efectele batranetii.Asa e si cu omul, la batranete isi desavarseste inteligenta dar nu si vitalitatea...acum omul merge cu mintea iar picioarele sunt undeva in spate sau sub el de mult nemiscate. Paralizia societatii...a vitalitatii societatii".
Eu tot ma uit cum vin si pleaca barcute...ma gandesc la cum sunt eu si nu gasesc inca o explicatie asupra firii mele sau lor, a unora. Imi iau jeansii pe mine un tricou, un hanorac si geaca de piele si pelc spre niste prieteni.Cum arat acum? Am o barba aspra nu mare dar deasa incat sa se vada de la o posta, indirect putin incruntat, mersul indiferent si-o privire destul de rece. Viata mea acum este una oarecare...vin de la serviciu mananc, ies cu prietenii mei cei mai buni, bem ceva, mancam ceva...discutam diverse fenomene si-apoi ajung acasa unde se afla una dintre ele. Ma multumesc ca ma iubeste, ar sta langa mine orice i-as face si oricum stie ca ma mai vad cu alte femei, dar nu indrazneste sa-mi reproseze pentru ca ma iubeste. N-a fost o sfanta... de-aia nu-mi prea pasa. Acum o privesc dupa o noapte mai lunga, e ora 4:30 dimineata si stand intinsa in pat cu mana pe locul unde ar fi trebuit sa fiu eu, iar eu stand in sprijin pe podul palmii ma gandesc: "E chiar frumoasa...e o femeie frumoasa...de ce dracu nu o iubesc?! Sunt un bastard mai tot timpul..."
Apare din ceata densa a cutiei tale craniene ca un vis sa-ti reamintesti. E ea, imbracata in alb, venind spre tine cu fruntea aplecata. Cand se apropie destul ridica privirea si-ti rosteste numele de parca ti-ar spune "Te iubesc!". Relatia cu femeia pe care o iubesti si te iubeste e perfecta insa nu despre asta vreau sa va scriu ci despre cilcu plictisitor pe care il are oricine. De multe ori ramai cu femeia asta...in relatia perfecta si la sfarsit e groaznic de plictisitor, avand o cumunicare argotica, sau nu ramai cu femeia asta pentru ca nu accepti decat perfectiunea si cand se-ntampla cel mai mic dezechilibru...va macinati reciproc si fiecare o luati pe alt drum.Ea o sa se descurce mai bine...pe bune, orice ar fi. Ar mai fi un caz in care relatia perfecta continua sa fie pana tarziu la batranete cand se va mentine acelasi respect, aceeasi naturalete...acelasi vis, asta am spus ca e relatia mea. Dar Doamne!Cat de frumos ma mint...
Ma mint ca multi altii, cand iti doresc sa fie asa si nu e, e doar pentru ca te gandesti un pic mai profund si din ghearele sufletului scapi mai greu daca n-ar fi mintea. In fine cum arat cand sunt in acea relatie, clasic, vorbesc incet, sunt eu asa cum ar trebui sa fiu...cu fata curata, tot un zambet. Dar stop!
Am ajuns cumva pe la borna cincizeci si ceva, soseaua e putin degradata si drumul se despica in doua. Eu merg pe cel din dreapta si ea pe cel din stanga...din instinct si asta a fost. Salut...!
Acum sunt in camera mea. Imi iau o pereche de blugi, un tricou, hanorac, geaca de piele. Am barba. Nu prea te ajut...depinde. Ce plctisitor...se inchide iar ciclul si trebuie sa astept pana va incepe iar...la fel de plictisitor. Ma uit la ea de pe marginea patului cum doarme...e frumoasa, de ce dracu nu o iubesc?! Ideea e ca dragostea te face mai bun orice ar fi si orice ar fi ea nu exista. De-asta sunt eu sa cred ca exista...si sa pierd timpul cu asta...dar cilcul se inchide atat de rece si plictisitor si se redeschide...in celalalt film si e tot o drama...un thriller si-un romantism.
Acum iesi din toate modulele create de mine! De la inceput: privesc cum vin si pleaca vapoare, barcute colorate...in acelasi cilcu...sambata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu