Momente si stari descriptive.

- Ai grija, presiunea gazului e foarte mica, apropie chibritul mai mult de ochiul mic. - Pai si pe ochiul mijlociu de ce nu pot sa pun? - Pentru ca nu se face cafeaua pe ochiul mijlociu...ibricul de cafea se pune pe ochiul mic. De unde sa aiba ea habar, nu are de unde sa stie ca eu aveam acasa cand eram mic un aragaz caruia nu-i mergea decat ochiul mijlociu si cel mare si m-am invatat cu cel mijociu. In fine, n-are importanta... - Iti pun zahar? O lingurita? Doua? - Niciuna . - Nici eu nu imi pun zahar. - Lapte? - Da... Tu nu iti pui? - Nu, mie imi place asa cum este, sa simt gustul ala macinat. - Esti mai ciudat decat credeam - Probabil sunt din alt film, adica tu esti intr-un s.f. eu intr-o comedie, cel putin in momentul asta... - Ha Ha! Ia zi, vi des in clubul asta? Iti place? - Sincer, e prima data si ultima. Parerea mea e ca, si chiar nu trebuie sa te simti jignita, ca avantajul locurilor de genu e ca vin cu o partida de sex, in pretul intrarii si de asta probabil pare misto. - Nici nu mi-ai spus cum te cheama... - Nu stiu daca ar avea vreo importanta, oricum in zece minute plec si n-ai sa ma mai vezi. Nici in amintiri nu voi mai veni si stii de ce? - De ce? - Pentru ca nici macar nu ti-am pus-o. Ai fost atat de beata ca m-as fi putut molipsi. Am ajuns si in oraselul meu. Cerul aproape ca nu-l mai diferentiezi de o panza a lui Manet. Ploaia apasa greu de doua saptamani pe caldaramul bulevardului, oamenii sunt tot mai rarefiati. Aerul neobisnuit de rece face ca expiratia sa fie aburinda, floraria de la colt de strada si ea neobisnuit de colorata, florile primavaratice venind parca din alt timp, doar tigancusa sibianca cu obrajii imbujorati sta neclintita cu un zambet ce ignora vremea apriga, invitandu-te sa cumperi o lalea rosie. Ce minunatie, inconjurat de muntii astia, totul s-a facut atat de mic in orizont. Supermarketul, locul de unde imi cumpar ceai, lamai, portocale, lapte, etc. Sincer dupa trei luni, desi e mult timp de cand n-am mai vorbit dar de trei luni nici macar aproape nu mai sunt, dupa trei luni sper sa ma indrept spre rafturile cu mirodenii sau lactate sau fructe sau orice...si sa fii si tu acolo, asteptandu-ma cu zambetul ala, sau de vanzare...sa scrie numele tau...si preturile: ala mic si ala mare. Pretul mare, adica ala fas, fara t.v.a. sa fie numele lui, si pretul mic, ala real, sa fiu eu. Draga mea, sa stii, aud uneori glasul tau inainte sa adorm, ma face sa imi dau seama ca nu m-am mai barbierit demult, ca nu am mai scris demult poeme despre tine, ma face sa vad distanta asta mare dintre noi. Nu e un lucru pentru care nu poti continua, e un lucru pentru care nu imi pot face inteles sufletul...cum ai intrat in felul asta si cum iesi asa...fara sa fi apucat sa-ti citesc macar o data ceva, fara sa-mi fi studiat astronomia gandurilor intr-o noapte de vara. Stiu, in dauna mea descopar geniul sculptand asteptarea, dar atat de greu te obtin...incep sa-ti uit buzele si ochii...barbia, umerii...tu nu poti fi muza mea, tu nu poti fi impietrita...rondelul asta nu e pentru tine. Toate padurile adunate, muntii, apele, rasariturile, apusurile, nu mi te vor mai aduce vreodata cu pielea mirosind a narcise, a primavara, a prospetime, nu mi te mai aduc in memorie pentru ca undeva sarma gandurilor pe care mergeam s-a rupt. Nagyenyed e un oras mic din patru litere. Aiud. Apartamentul de aici este mare, luminos, e fain. Am cumparat un cd cu Johnny Raducanu, o recenzie a intamplariolor de la Tescani. Zona Aiudului, e o zona renumita a podgoriilor romanesti. Sate viticole foarte faine, m-am gandit sa-mi iau o saptamana de vacanta la vara, e o vila frumoasa in mijlocul celei mai mari podgoorii din Romania. Aici probabil nu te voi mai gasi, probabil te voi pierde in cerul albatru zdrentuit. Imi descopar pasiuni culinare, daca nu te mai inventez in cuvinte, te gasesc foarte curand o salata. Acoperisurile sunt tablouri ale uitarii pictate de ploaie sub cheia sol. Brutaria saseasca, cu retete traditionelle sächsische fac din cornurile bavareze si pitele coapte o minunatie. O stare de ospitalitate, asta iti invoca ardealul, si-n lipsa ta asta e singurul lucru care ma mai inmoaie. Felia rotunda de lamaie cade in cana cu ceai negru la fel cum eu ma afund in miezul patului acoperit de patura groasa, devorand o carte de Noica. Ce prjudiciu al firii, sa te pierd fara a te fi castigat. Am platit de doua ori pretul. In acest caz, dragostea e o evreica bine instruita. Ia-ti o duminica pentru a ma descoperi sub soare. Pentru a ma gasi cel ce-ti prepara cafeaua si cel ce-ti pregaeste zambetul. Ia-ti o duminica pentru a te simti in largul tau asa cum trebuie sa te simti mereu...pentru a gusta din momentele alea ale vietii pentru care nu exista reteta si ingrediente decat la noi doi. Ia-ti o duminica pentru a nu mai zbura ca o pasare solitara, timpul curge, poti sa faci cata arta vrei din el, nimic nu iti va stinge supernova ascunsa sub pleoapele tale. Am descoperit „sava apuseana“ , am baut apa minerala dintre stanci si am innoroit pana la gat ca sa vad puii de capra neagra. Am facut pentru prima data o strachina din lut. Mainile mele pareau a avea o inima separata de a mea in ele. Am ras cu lacrimi cand, ne-am transformat in niste raci dupa o incercare de schi. E mai greu de cat credeam, incep sa cred schiurile ar fi trebuit montate undeva pe burta. Drumul parea ales de Hitchcock, nu de noi, nici de motul care stia pe de rost drumul prin muntii si care radea sarcastic. Maiculita, venii eu de la campia Romanatiului, unde nu te-nghite lupul, aci in miezul rapitoarelor. Brrr! Gemul de caise. Un camp de lupta intre ochi si gura. Adulmeci sau gusti. Am adulmecat destul, trebuie sa gust. Dupa ce am devorat un sfert de borcan, m-a prins din urma senzatia ca mi-ai zambit si mi-am adus aminte ca „Ai si acum urme de gem pe nas“. Cate trec si cate se aduna...macar de-ai fi tu poate-n zbor in timp ce eu iti voi canta doina.