E cald.Prea cald pentru varsta mea sa merg din Tomis Nord pana pe la un hotel de dupa Rex, pentru a ma intalni cu unchiul meu.Sa zicem ca merg, ma tarasc ca un sarpe printre bazarurile romilor cu porumbi fierti,scoici roz,chinezarii si alte minuni.Sunt un pusti care trece in anul doi de liceu si n-are niciun stres, nu ma interesa nici macar daca am bani, ce fac in noaptea asta, ce se intampla atunci era un vartej care pur si simplu inghitea lucrurile asa cum sunt. Nu stiu daca e normal sa o fac, dar ma uitam la cracii domnisoarelor ceva de speriat, ma alintau o gramada de fete de varsta mea si deja ma indreptam spre legendara mea domnie si victorioasa lupta pe care o castigam in fiecare zi cu fel de fel de fete, mai motate, mai creole, rockerite care mai tarziu au devenit emo pentru ca se purta sarma-n par si rimelu pe care ti-l atasai ca sa-ti curga pe dinti cand plangi, fete dansatoare – nu pot sa uit cand m-a facut una praf,colega mea Andra o fata inalta, pornita dintr-o coloana de sarpe care se misca-n toate pozitiile, curajoasa si cu mult mai multe lectii ca mine, ma faceam rosu-verde-albastru cand mai venea laga mine cu sanii la vedere sau se punea in poala mea in banca. In fine, preferatele mele, erau fetele care ascultau hiphop, nu romanesc, pentru ca nu aveau nicio treaba decat cateva trupe care ne scaldau sentimentele in versuri inocente dar misto pentru varsta aia si timpul ala. A fost o vreme chiar foarte frumoasa, cand ma duceam la concerte in craiova, nu pot sa uit Pulp sau Pistons&Art, ce seri pe-acolo cand ma intalneam cu baietii care cantau si asa am inceput sa cant si eu, asa au inceput sa ma cunoasca fel de fel de fete de prin Craiova, nici acum cand ma gandesc nu-mi vine sa cred cate amintiri am de acolo. Cand incepusem sa-mi dezvolt poezia gandurilor mele care se potrivea perfect cu lucrurile din jurul meu…pentru mine a ramas cea mai frumoasa perioada pe care am trait-o, those old’school nights care umpleau bulevardele de notorietatea noastra infima pana la urma. Nu mi-am schimbat niciodata atitudinea, inca si acum mai cant, fac negative si lirica hiphop pentru ca o fac din suflet si stiu ca ce iese, e un inteles cu talc, e o chimie a aceste muzici care a educat foarte multi nefericiti, prin arta pe care o cere si prin scara care o are, mie unu mi-a adus proportii foarte mari de intelepciune, mi-a prescris o facultate de intelegere si judecare profunda a lucrurilor. In final te culturalizezi destul pentru ca necestita cunoasterea a foarte multa muzica proasta si muzica buna…si asa ajungi sa faci diferenta. Bineinteles nu mai sunt multe cazuri, acum vad ca s-a supra-prostit daca pot sa spun asa.Sa nu mai continui pentru ca despre asta pot vorbi toata viata ca nu ma satur. Sa continui cu faptul ca eram pe drumul spre unchiul, cand m-au abordat niste fete mai mari si mi-au spus: “Sufletel, te asteptam asta seara in culb X(nu mai stiu numele), sa ne distram impreuna” … Ha! Atunci nu ratam nimic, chiar m-am gandit ca mai iau ceva prieteni de prin Constanta, pe vecina care statea sub apartamentul bunicii care iese tot timpu la evenimente de genu si pana la rasarit cand voi fi toropit. Am ajuns la unchiul meu si matusa mea la hotel, mi-am facut un dus pentru ca eram foarte transpirat. Am mers facem plaja, am facut fotografii, am mancat niste specialitati marine care mi-au intors stomacul pe dos si apoi spre seara cand inca mai era un ceas si ceva pana se intuneca, am portit la plimbare prin Mamaia ca doar asta aveam de facut atunci. Mergand delungul micilor magazine de-o parte si de alta, holband niste ochi de copil inca la toate prostiile din jur…fixat pe nu mai stiu ce naiba, am auzit din spate si cred ca sa fi fost vreo douazeci de metri cum Cornel, unchiul meu m-a strigat. Penibil! M-am simtit penibil, ei se oprisera de vorba cu o familie sau ma rog un amestec de doi barbati si o fata cam de varsta mea, care mi-a atras putin uimirea la inceput, cu certitudine m-am inselat, eram un pic cam creativ la ora aceea. Dar stop! Derulez putin in spate…”si o fata cam de varsta mea” …era o fata care m-a privit nu stiu daca mai mult de o secunda, o fata care mi-a dat pulsul peste cap, o fata care mi-a dat toata “vrajeala” afara din capul meu de-atunci, o fata la care nu m-am gandit absolut deloc in timpul acela , la care doar am privit… am privit cu un consum de substanta vizuala mai ridicat decat consuma benzina dacia lui tata care avea vreo trei gauri prin rezervor. In fine ne-am despartit de oamenii acestia si nu am facut multi pasi pana ce Cornel ma intraba cu o voce de amic mai invatat :”O cunosti ma pe tipa asta? E de la tine din oras de acolo…te uitasi ca prostu’…ca nu esti instare de nimic! Fraier coclit! Vezi ce faci!” …am acceptat toate spusele lui, oricum eram obisnuit, numai asa ma tachina, dar nu te puteai supara pe el…o spunea cu atata umor si un accent mortal. I-am spus apoi ca nu am vazut-o niciodata pe fata, in viata mea. Am uitat repede, foarte repede. Am ajuns acasa toate bune, si ca sa accelerez putin timpul, sa nu va mai umplu cu descrieri inutile, trec direct de unde se reia povestea. A inceput liceul…trec in anul doi de liceu si dupa cum mi-au spus colegii trebuia sa stam in curtea liceului sa nu plecam imediat caci, domnule fenomenul este unic si inedit…sa vedem boboacele.Il aveam pe tacanitul de Cornel si Alecsii amandoi, Liviu, care stateau sprijiniti de zidul de la intrare si aruncau pareri : “O stii ba pe-asta? Fata lu’ aia de vinde la cofetarie…urata cu spume asta mica…mai repede as lua-o pe ma-sa!... sau… Sa te prind cu asta MO la tine acasa noaptea, da unde s-o culci? pe frigider? ca pe patu ala din parchet nu merge…e buna rau ” si asa aruncand si eu cateva priviri prin stanga si dreapta, observ un grup de trei fetiscane foarte apropiate, speriate, care nu dadeau prea mare importanta momentului si gesticulau intre ele. Cornel m-a rugat sa mergem sa luam un suc si am mers cu el, ocazie cu care am trecut pe langa ele. Una dintre acele fete era fata pe care o vazusem la mare, nu o sa va spun numele, ne-am blocat privirile si am mers putin in fata cu gatul sucit dupa ea. A trecut o saptamana in care ne cautam cu privirile ca doi copii ce eram inca, smecherul din mine prinde contur de fraier indragostit pana peste cap. Nu ma mai intalnisem cu acest sentiment…niciodata. Am luat legatura cu ea, am vorbit si eram siguri unul de celalat cat de mult ne placeam. Timiditatea ei care o dezvelea tot timpul printr-o gropita, teritoriu in care m-a astupat de multa vreme, reusea in sfarsit sa-mi spuna anumite lucruri. Eram facut totuna, perfectiunea care cladea o legatura intre noi mi se parea divina, imposibila dar existenta. Era cea cu care la varsta aceea ma gandeam ca as trai o viata intreaga. Lucrurile s-au schimbat pentru ca noi nu am putut fi impreuna, orgoliile noastre au ramas doua sageti infipte in noi. Asta nu a schimbat nicio clipa nesatul cu care tanjeam mereu unul fata de celalat, nu a schimbat nimic pana cand ea a cedat, m-a tradat practic, a taiat in fata mea sinceritatea zambind….si a facut tot felul de greseli.A avut numai prieteni unul si unul….care inveitabil au asimilat-o in multe privinte, asa ca dragostea noastra nemuritoare se stingea cu apa de ploaie, eu ramaneam un nemernic care nu mai credea in nimic, iar ea…iesea treptat din fotografia pe care o avea in mintea mea. O fata pe care mi-era frica si sa o sarut, care nu-mi aducea niciun gand murdar, care daca ar fi stat langa mine ar fi fost fericirea.Noi am tinut legatura, ea nu a incetat sa-mi spuna ca sunt acolo “the first in my heart” , iar eu n-am cum orice as face sa nu o iubesc.Am avut o gramada de fete langa si am tinut la cateva insa niciuna nu m-a rasplatit cu sentimentul pe care l-am avut fata de ea. De-atunci ea-mi trimite mesaj in fiecare an in ziua in care ar fi trebuit sa facem al nu stiu cate-lea an. Bine-nteles ca e o poveste “Spectator ne va fi vechiul far din micul port/Iar noi pana-n zori ne vom iubi/Indecent si nesatui de fierbintele din noi/Vom fi iarasi amandoi, plange ploaia peste noi./// Poate intr-o zi ne vom gasi/Pe bulevardele pustii si pana-n zori ne vom iubi/Indecent si nesatui de fierbintele din noi/Vom fi iarasi amandoi, plange ploaia peste noi.”sau la fel de probabil pentru ca noi uneori nu facem parte din lucrurile pamantesti, vom sta pur si simplu asa toata viata, iar noi sa fim impreuna in nimic, acolo unde trebuie de fapt sa fim, in eter, intre lucrurile ceresti care dureaza miliarde de ani. Vreau sa o felicit pe aceasta fata, ca ma atrage mai mult decat orice femeie, ca e spiritul ce ma indeparteaza de orice lucru rau, ca ma iubeste si o iubesc intr-un mod abscons, ca-mi va purta odata un copil…ca este dragostea vietii mele de cand faceam cerculete prin parculet pana acum la maturitate cand servim dimineata cafeaua la un café bistro si recunoastem amandoi din priviri o poveste…ce ramane spusa doar noaptea.
