Sunt sapte motive sa ma cred um barbat linistit...sau mai degraba involburat.
Depinde de vulerabilitatea noptii...
Miercuri 21:30. Black Label Curch Motel.
Noaptea devine rece...si mai rece dupa ce luminile farurilor se aburesc si-mi descriu un rosuascunzand lucruri ce se petrec in intuneric...ca energia intr-un circuit electronic.
Dupa ce m-am uitat in oglinda, am stiut ca pot sa plec...mi-am luat o geaca de piele si am plecat de acasa cu ceva bani.Am asteptat in fata scarii vreo 5 minute, nu mai am rabdare.
Ma mai uit odata la ceas si imi aprind o tigara, imi intorc privirea catre dreapta si-mi aud cum barba zgarie geaca, aspru...ca o lama.
Se opreste o limuzina in fata in care ma reflect, se deschide geamul.Sandra...sau "black lady", fata care a plans cand ne-am despartit prin anul doi de liceu, parintii ei au obligat-o sa plece cu ei in Detroit.Era Septembrie,avea sa fie ultima toamna.Nu ne-am vorbit deloc, pe timpul acela, in liceu, eram impreuna in fiecare zi, filme, ne indopam cu floricele, cola, plecam impreuna la liceu, mergeam la teatru, la concerte hiphop si discutam.
Eram pe aceeasi lungime de unda. A trecut timpul...sapte ani, sapte ani fara sa stim nimic unul de celalat pana cand ma suna astazi dimineata,avand numarul de la ai mei. Mi-a fost greu sa-mi aduc aminte, mi-a fost greu sa cred ca...e chiar ea.
-Ai de gand sa mai stai afara?
-Nu....urc imediat...
-Buna...
-Salut...
-Deci...domnule doctor sau cum sa iti zic
-De unde stii?
-Mama ta mi-a spus.
-Tu, cum esti, ce-ai ajuns sa faci pe acolo?
-Nimic, spune-mi...singurul pion de pe tabla care poate recupera regina.In mine este miza unor oameni importanti din Los Angeles.
-N-ai fost destul de explicita...
-Noapte e lunga...
Conducea o masina de lux, avea manusi, o privire in care zacea linistea dinaintea furtunii, era un rau crescut sub o aura intelectuala.M-am gandit la unele treburi, dar nu banuiam.
-Mergem spre Timisoara.
-De ce mergem spre Timisoara?
-Mai tii minte Le Nozze di Figaro?
-Da...sigur...am fost in seara cu
-Da, o sa vedem din nou.
-Ok...
-Sunt serif federal. Sunt infiltrata de servicii secrete in cele mai mari organizatii de droguri si chestii de genu. Eu ii tin in joc.
-Pot face o incizie asupra ta? Caut cateva raspunsuri...
-Poti face mai multe...dar fara raspunsuri
-Hmm la fel de intratabila, la fel de cinica, mult mai hotarata...
-Si foarte frumoasa ?
-Hah!
-Nu trebuie sa ai aceeasi intrare ca atunci...inca mai tin minte. Bogdan uita-te in spate pe bancheta si vezi ca ai ceva acolo...
-Mmm e o cutie relativ mica, dar...aaa?! ce e asa grea?
-Deschide-o!
-De ce Ai lipt-o asa tare,haha sa stii ca nu-mi da emotii.
-Serios?Trage de clapeta aia din stanga.
-Ah!Nu o observasem...Oooo uooo! Sandra, ma intreb daca ai innebunit cumva?
-E un Sig Sauer 380...un pistol complet, pe care ti-l dau pentru ca o sa ai nevoie.
-Eu nici macar nu stiu sa-l tin in mana, si tu-mi spui sa-l folosesc?!
-In doua-trei ore o sa fii nevoit sa faci asta.
-Stai putin! Despre ce vorbesti?
-Un mare traficant rus a aflat ca sunt in Romania si a angajat un asasin. Am fost informata de F.B.I. acum doua ore.
-Si ce legatura am eu cu asta?
-Pai noi mergem in Timisoara la Opera, cine ne opreste, s-ar putea sa pateasca ceva, iar el e pentru siguranta ta, in caz ca te scap din vizor.
-Pfff! Eu zic sa ne intoarcem acasa!
-In niciun caz, nici sa nu te gandesti!
-Ok mai sunt patru ore pana la Timisoara, sigur nu ajungem !
-Vedem noi ce facem, calmeaza-te, doctore!
"You got me wrapped...
-Around your little finger If this is Love, it's everything i hoped it would be, You got me wrapped around your little finger, You will see, By my words just how much you mean to me..
-Hahaaaaa! Dai mai tare! When we kiss, It's as if our lips agree, That we were meant to be, When we touch, It's too much, Oh the sparks that fly, Are lighting up the sky"
-Melodia din prima seara! Ah...am ragusit, n-am mai cantat demult cu asa pofta...
-Sincer nici eu Bogdan, te tin minte cum cu astfel de melodii mi-ai luat mintile...si acum regret ca n-am reusit sa ma las cucerita de un Don Juan mai greu.
-Hmm, oricum Sandra, m-am chinuit un timp...erai atat de ambitioasa, prima oara cand te-am abordat te-am salutat iar tu pe tonul ala autoritat..."Ce vrei?"
-Si tu ai fost tare "Pe tine!", cum sa raspunzi asa ceva?
-Dar n-ai mai zis nimic cateva secunde, te-ai pierdut ca o mare actrita in rolul tau preferat, a fost scanteia...
-Scanteia, da...da!Ne oprim aici!
-Dubios ...Black Label Curch Motel?Sandra...Sandra...
-Baga-l in buzunarul din interior si vezi daca e asigurat, in partea stanga sus...acolo.
-Off, vezi! Gata, am reusit.
Am ajuns in fata motelului, cinci stele, ea s-a ocupat de cazare.M-am dus la receptie, un domn prezentabil mi-a inmanat cheile de la camera paisprezece, am cumparat cateva racoritoare si cate o cupa de Henessy.Am ajuns in camera, ea a intrat la dush eu am mi-am desfacut geaca dintr-o singura miscare si tot dintr-una am atuncat-o pe un scaun si-apoi m-am aruncat in pat.Sandra a iesit de la dus goala.N-am avut nicio reactie, cunosteam trupul acela ca strada pe care stateam. S-a pus in pat, in noptiera si-a ascuns "o bijuterie" de-a ei. N-a trecut mult timp si am facut dragoste...am fost indecenti, nesatui, atenti...fenomene aduse de fierbintele din noi ce mocnea de ani de zile. Fara sa vreau am gustat din perlele ce-i inconjurau gatul si m-am inecat cu un gust amarui de parfum.Buzele-mi ardeau de la licoare si de la nerabdarea cu care secundele ne impingeau, atunci am stiut ca suntem noi,si atat, inexplicabil pentru oricine si trebuie sa ramanem asa.
Am vorbit cu ea pana in zori, cu capul odihnit pe pieptul meu i-am desfrunzit parul ca ultima toamna drumul plecarii. Am rastalmacit amintiri, povesti, mi-a spus de noptile de acolo in care doarme foarte rar, de oboseala pe care i-o provoaca slujba.
E ceva interesant, provocator pentru o fire ca a ei, destui bani, insa eu niciodata nu as face asa ceva.E destul de riscant si cred ca viata mea e prea frumoasa sa ii pot da o cota, fie ea infima, de a fi pierduta. In seara aceea nu a mai venit nimeni din partea rusnacului, iar ea era atat de relaxata incat nici nu se gandea la ce-ar putea face daca ar veni.Sunt sigur ca e o experta si sunt sigur ca n-ar avea probleme.
Am dormit pana pe la pranz si am facut un trip pe la munte, am facut cateva opriri, nu ne-am saturat de noi bineinteles, ea a cumparat cateva lucruri autentice lucrate manual...si intr-un sfarsit am ajuns acasa. A mai stat doua zile, nu mai mult. Intr-o seara a batut doi tineri beti care o abordasera, venind spre casa mea.Iar eu aveam sa ma joc cu sentimentele ei sub cadranul ceasului.A fost cea mai sincera, puternica si frumoasa femeie pe care am cunoscut-o.Aveam sa-mi dau seama insa ca e casatorita dupa vergheta. Nu am intrebat-o cine e...si cum, stiam ca nu-i face placere si am preferat
sa o sarut pe aeroport atat de tare incat sa mai revina.M-a asigurat cu o ultima privire, am vazut asta, am citit asta. Cand m-a strans in brate am crezut ca-i o strangere rigida si rapida,dar am simtit doua brate usoare, ca doua aripi fine ce ma doreau atat de tare ca nu-mi mai dadeau drumul. Nu ma deranja asta, as fi stat parca toata ziua prins in ele. Mi-a lasat un numar de telefon si a plecat.
-La revedere Bogdan!
-La revedere...Sandra!
In drum spre casa, dinspre Bucuresti, ma urmarea o masina neagra cu geamuri fumurii, deja imi faceam o mie de ganduri, eram aproape sigur ca Sandra mi-a lasat pe cap cativa dintre "amicii" ei. Am mers cu viteza...insa ce rost avea...ei aveau doar un Mustang GT.
Am ajuns acasa si cand am cobort, un barbat imbracat la cravata, cu ochelari negru inchis, si un fir pe dupa ureche mi-a spus ca Sandra l-a angajat sa aiba grija de mine pana acasa...sa nu fiu urmarit sau sa am ceva probleme. I-am spus ca nu este nicio problema si l-am salutat. A plecat.
Noaptea devine rece...si mai rece dupa ce luminile farurilor se aburesc si-mi descriu un rosu ascunzand lucruri ce se petrec in intuneric...ca energia intr-un circuit electronic. Sandra Lengyel. 1990-2019. A decedat fiind asasinata intr-un local unde isi bea cafeaua in diminetile mai libere.Am fost sunat de mama ei, am inmarmurit si n-am mai spus nimic.
Mi-a spus ca voia sa se intoarca in Romania si ca eu am ramas singurul barbat in care avea incredere...singurul ei prieten.
...Dupa ce m-am uitat in oglinda, am stiut ca pot sa plec...mi-am luat o geaca de piele si am plecat.
