I.
Invadat de resturi de cuvinte,fragmente si lumini de la ultimul apus.Te fixez pe tavan.Stiu totul despre tine...La fel si tu.
Apun sorii planetelor, cu noi dormind..noi doi in dormitor...universul rotind.
De ce vorbesc in rime ?!Daca incep sa fac asta...sunt nebun,e clar si iubirea asta pe care mi-o ingadui a fi lumina...apune astazi..in linistea mea mormantala...duminica.
-Nu este banal?Domnule doctor...de inima...imi raspundeti?
-Nu este banal!
-Cum asa...mi-ati spus sa multumesc cu plictiseala.De ce ?
-Nu stiu !Asculta bai Cristescule ...Cat de implinit te simti tu ?Tu unde crezi ca se ascunde fericirea ta ma ?
-Domnule Doctor,sa-mi fie irtata expresia, dar, de unde pizda masii domne implinit cand ma vedeti de fiecare data intrand la bar...iesind cu aceeasi femeie cu care mai ies inca cincizeci dupa mine,iar daca zambeam vreodata ,inseamna ca eram fericit.
-Zambeai...
-Nu, atunci radeam, eram beat.Stiti eu de cand a plecat Elena,mai obisnuiesc sa beau, mai ales atunci cand imi aduc aminte.
-Cum ma ?Cum a plecat Elena ?!
-A plecat domnule doctor.
-Bai...nu pot sa cred... de fapt, nu ma mai mira nimic pe lume.Bine bai Cristescule, mai vorbim, am niste treaba, trebie sa completez in registru asta niste date, mai vorbim... vii aici sa-ti dau trimiterea aia pentru analize.
-Bine domnu’ doctor.Numai bine !
Pacatosul... !Cum o putea ma....sa plece.Nimeni nu stie sa iubeasca.Toti vor doar sa rupa patu cu toate...toate ...Offf ! Na ! Mai scrie Cristescule registre cand ploua afara.
Luni.Era o zi de luni, imi aduc aminte perfect atunci cand m-am trezit inghetat,cu ferestrele deschise,la hotelul La Bohème,poate prea boem,din al carui nume se mai aprindea doar litera « L » si « h » ,intr-un orasel,la gleznele muntelui, de care abia auzisera localitatile vecine.Eu il auzisem,asta mi-o spun mie, pentru ca practic nu il auzisem, il simtisem...nu il vazusem,dar mi-l imaginasem.Ce mi-ar fi placult mie mai mult decat stradute inguste coborand in jos, cu nopti ba calde,ba racoroase,o pustietate in care-mi gaseam scena....scena pe care sa joc macar doua minute din filmul meu.Asa a si fost.
Am fost trimis in oraselul asta sa-l caut pe un doctor si sa incerc sa-l fac sa vina la clinica noastra.Ei spun ca e de o inteligenta rara si ca prepara plante si obtine rezultate fascinante in favoare diabeticilor prin retele de ceaiuri si combinatii naturiste.Daca n-au reusit aia din America si Franta....cum dracu am sa reusesc eu...nu stiu,dar daca asa trebuie asa fac.
Iata-ma,cum confund eu medicina cu dragostea ! Hm ! Pana ce dubiosul doctor va veni, eu sunt obligat sa stau vreo doua zile in acest oras.Linistea asta o iubesc,dar pana la urma si ea te raneste.Asta s-a-ntamplat a doua zi,cand pe balconul hotelului, care era exact in dreapta neoanelor ce construiau din perspectiva mea un nume potrivit hotelului,palpaind si bazaind, putin sub influenta lui romantica...am cazut pe ganduri.Gandurile mele sunt foarte incarcate si pline de mister, un mister realist....pentru ca e vorba de iubire. Niste prieteni ai tatalui,invatati si cititi, vorbeau cu mine des, pentru ca le recomandam filme bune, insa erau putin rezervati fata de mine in ideea ca nu prea citesc.Eu nu citesc tocami pentru ca am ganduri si intrebari pentru care as face dezbateri cu orice filosof.Nu am reusit sa le dau raspunsul la toate si am atat de multe incat orice carete pe care ei o considera buna,citind-o,ma opresc.Imediat ce ma apuc sa citesc...ideea o regasesc amestecata printre gandurile mele.
Ei bine, cum am spus linistea,devine apasatoare.Ideea este sa nu cedezi niciodata, cu cat esti mai inclus in ea, cu atat gasesti mai multe intrebari,mistere, raspunsuri.E greu atunci cand iti aduce amintiri cu foste iubiri,o mare dragoste ce-a fost....aia ...nu mai e liniste.
Cand coboram spre butic in seara aceea pe straduta din pietre cubice in care se gasea cate o luna,am crezut ca delirez.O femeie frumoasa conturata perfect, imbracata intr-o rochie italiana vaporoasa, trecea pe celalat trotoar.Buzele-i tremurau si ochii-i cadeau parca neputinciosi in jos.Pasii nu erau nici grabiti...nici inmuiati, erau controlati.Am trecut pe langa ea, cu privirea urmarind-o.Eram si eu marcat, nu stiu, ori de frumusetea ei, ori de starea pe care mi-o transmisese.Am intrat in butic, am luat tigari si-apoi m-am indreptat spre casa. Aprinsesm o tigara si ma uitam gandeam cum o sa fac sa-l conving pe acel doctor maine sa vina macar in vizita la noi.Nu am apucat sa ma scald prea mult printre cuvinte caci o voce necunoscuta,mohorata si fara interes ma-ntreaba :
-Domnule, cat este ceasul ?
Tigara mocnea printre degetele mele la fel ca tacerea mea printre cuvintele ei.
Eu o vazusem frumoasa pe acea femeie,dar ea era superba, purisima si plangea.
-Este zece si douazeci de minute...!
Nu am putut sa plec,nu ma puteam clinti, ea insa si-a asezat ochii in palme si si-a strans picioarele mai aproape.Nu o puteam lasa asa, eram un barbat,era mai ales imoral sa las acea femeie acolo.
-Stii, la ora zece,e si tarziu si cam nepotrivit sa stai langa un pom...si sa plangi.
Nu mi-a raspuns,doar gesticula usor,fara sens.M-am aplecat si i-am dat o tigara.Si-a ridicat ochii din palma si mi-a multumit.Tragea insetata din ea.Desi eram langa ea, nu ma vedea...insa am stat langa ea.Imi gaseam raspunsurile neprimite din ochii ei umezi.
Dupa ce a fumat tigara,m-a intreabat de ce nu plec.I-am susc ca daca ar fi in locul meu ea ce ar face...daca ar putea sa lase si sa plece.
-De unde esti, ce s-a intamplat cu tine ?
-Nu sunt de aici, eu sunt din alt oras,am venit aici pentru fostul meu iubit.
-Si ce s-a intamplat?
-A murit de un an.Eu nu am stiut.
-Trebuie sa fie dezolant...adica nu pot sa-mi dau cu parerea....dar....imi imaginez.Ai unde sa dormi ? Nici eu nu sunt de aici....stau la un hotel sa-i zicem...ti-as fi recunoscator sa ma insotesti.Nu sitiu pe nimeni, nu am cu cine sa discut aici.
-Si daca esti un nenorocit....ce ma va viola si-apoi ma va baga intr-un sac ... ?
-Haaahaaa !
-Hai,mergem,spune-mi ce cauti aici.
Discutam intens depsre lume in ansmblu, despre trecuturi, intamplari haioase asa incat am resusit sa rup cateva zambete.
La hotel urcand pe treptele galbene de marmura tocita, a ramas fascinata de picturile peretilor.Am intrebat-o cum o cheama.Mi-a spus ca o cheama Andreea.M-am prezentat si eu.Toata seara am stat pe balcon,cautand constelatii si modeland o noapte.Cand incepuse sa se crape de ziua ea s-a asezat in pat si s-a culcat.Eu am mai stat la o tigara.Cu o mana sprijinita pe tocul usii de la balcon gaseam esenta siluetelor cladirilor,pomilor pe care ii personificam.Perdeaua subtire de matase se ondula pe valurile de aer.Mi-am intors privirea si privind-o pe Andreea,m-am pus langa pat si m-am culcat si eu. La ora noua suna ceasul.M-am trezit m-am imbracat imediat.Trebuia sa ajung la doctorul acela. Cum ramanea cu Andreea.Eu ma intorceam relativ repede asa ca am lasat-o acolo.Am ajuns la doctorul acela.Un mos nebun,ce m-a catalogat un terorist.Am plecat instantaneu.Nu era nici o drama, insa a fost...in urmatoarele momente.Ajunsesem acasa si Andreea nu mai era,patul era facut,lucrurile era aranjate.Am stat o ora si m-am gandit ce a impins-o sa faca asta.Poate ca un medic romantic nu-i suradea, sau poate s-a simtit jenata.Nu stiu raspunsul,cert e ca imi venea sa plang si sa urlu.Ma indragostisem de acea femeie. Am plecat acasa.Masina amesteca frunzele pe drum intr-un cocktail de sentimente.Ma rastalmacea in dreptul inimii o energie....ca si gandul ca o sa ajung acasa si ca o sa revin la o toamna singuratica, in care iar doar ma gandesc la o dragoste perfecta.Acum era si mai rau pentru ca fusese Andreea.
Am ajuns la spital le-am comunicat colegilor si directorului, batranelul genial nu vorbeste decat cu Manole.Catelul lui ce sincer cred ca-i stie toate retetele.
!Cioc-cioc
-Da !Intra !
-Sa traiti Domnule doctor !
-Salut...sa traiesti Cristescule ! Hai sa-ti dau trimiterea asta...Uite...ia asta si du-te la Mariana sus si spui ca te-a trimis Bogdan.
-Bine domnu’ doctor, va multumesc ! Ce mai faceti....cum va simtit ?
-Sunt cam obosit...beau si cafele cate patru cinci si uite-te si tu se face cinci si eu nu am mancat mai nimic astazi.
-Of !E o vorba...cica daca nu mananci, mori de foame...
-Cam asa e sa stii !
-Bine, va multumesc inca o data ! Sa traiti !
-Sa traiesti !
usa se inchide dupa cristescu
Se deschide iar
-Domnule doctor intreaba cineva de dumneavoastra !
-Cine mai e ? Sa ma mai lase dracu-n pace si astia, vin numai dupa program..
-Domnu’ doctor...este o domnisoara !
intrarea ei
-Andreea !Ce cauti...cum....de unde stii unde ...
-Am gasit o carte de vizita de-a ta pe masa si am luat-o.Nu mai aveam timp sa stau.Trebuia sa plec neaparat atunci.
-Bei o cafea ?
-Nu beau...sau nu stiu...
-Hai ca...mergem acasa, fac ceva de mancare si bem o cafea, numai stai doua minute sa strang actele astea de pe birou.
-Te astept !
Din clipa aceea, viata mea s-a schimbat.Extraordinar, expresiv,multicolor.Viata e tot ce mi-am dorit vreo data si o mi-o doresc acum,desi o am, ca si cum as fii in nefiinta.Ei bine dragii mei ,aceasta a fost prima pagina, pe care o pun in rama zilei de luni.
